top of page

Reguli pentru căsătorie și regimuri matrimoniale în România

Actualizată în: 21 mai

Dacă ești căsătorit, toate bunurile sunt comune? Dacă ești căsătorit, poți schimba regimul matrimonial? Dacă ai fost căsătorit și ai divorțat, ce se întâmplă cu bunurile foștilor soți?

Căsătoria este un pas important în viața oricărei persoane, iar înainte de a face acest pas ar fi bine să ai răspunsul la întrebările de mai sus. Dar înainte de aceasta...

Verighete căsătorie
Despre regimuri matrimoniale

Ce este căsătoria?

Din punct de vedere juridic, căsătoria este un act juridic producător de efecte – un ansamblu de reguli și norme care se aplică soților în virtutea legii. Căsătoria organizează relațiile sociale dintre oameni cu privire la drepturile și obligațiile pe care le au unul față de altul, organizarea patrimoniului, drepturile și obligațiile pe care le au față de copiii rezultați din căsătorie, vocația la succesiune etc.  

Cum s-a reținut în literatura de specialitate: ”În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şi obligaţii, care izvorăsc din căsătorie, rudenie, precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie” (I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ed. a VIII-a revăzută şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, p. 12). Așadar, căsătoria nu este doar o decizie romantică, ci o formă atipică de ”contract” reglementată de codul civil. Încheierea căsătoriei marchează și momentul de la care regimul juridic al căsătoriei devine aplicabil soților cu privire la diverse aspecte ale vieții lor, situație care durează pe tot parcursul existenței acesteia.

La data redactării acestui articol, Codul civil din România definește căsătoria drept ”uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii”, cu scopul întemeierii unei familii. Totuși, autoritățile statului au obligația de respecta dreptul de şedere pe teritoriul statului român, în condiţiile stipulate de dreptul european, soţilor - cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi/sau cetăţeni ai statelor terţe - din căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex, încheiate sau contractate într-un stat membru al Uniunii Europene.

Căsătoria este o instituție laică, în sensul că autoritățile publice ale statului (ofițerii de stare civilă) au atribuții principale pentru oficializarea ei şi înregistrarea în registrele corespunzătoare. Celebrarea religioasă a căsătoriei poate fi făcută numai după parcurgerea necesare oficializării căsătoriei civile.

Logodna atrage și ea o serie de obligații legale.

Ce este logodna?

Alături de căsătorie, logodna este reglementată prin Codul Civil în vigoare. Începând cu 1 octombrie 2011, noul Cod Civil reglementează logodna în mod explicit stabilind că logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria, dar nu o definește în mod explicit și nu prevede sancțiuni legale pentru ruperea acestui angajament.

Poți desface logodna?

Logodnicul care încetează logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. Nu pot exista nici sancțiuni pecuniare pentru ruperea logodnei (Codul civil prevede expres că orice clauză penală este considerată nescrisă – citește aici mai multe despre clauza penală în contracte).

Există obligații financiare rezultate în urma ruperii logodnei?

În cazul desfacerii logodnei, fiecare dintre logodnici poate solicita restituirea darurilor oferite cu ocazia logodnei, dacă acestea au fost făcute în considerarea căsătoriei sau pe durata logodnei, cu excepția darurilor obișnuite (legea nu precizează ce înseamnă ”daruri obișnuite”). 

De asemenea, pot exista obligații de plată a unor despăgubiri pentru ruperea logodnei.

Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea celebrării căsătoriei, dacă acestea au fost rezonabile prin raport cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate. Obligaţia la plata despăgubirilor pentru ruperea logodnei ia naştere atunci când o parte rupe logodna în mod abuziv, nu şi atunci când intervine prin voinţa ambilor logodnici sau a unuia dintre ei, acceptată de celălalt logodnic.

Abuzul de drept este un concept juridic care devine incident atunci când o persoană își exercită drepturile legale într-un mod care depășește limitele rezonabile și cauzează prejudicii altor persoane. Practic, persoana în cauză are dreptul respectiv, dar în exercită în scopuri diferite de cele pentru care dreptul a fost prevăzut de lege. În esență, deși o persoană are un anumit drept, utilizarea acestuia într-un mod nejustificat, excesiv sau cu intenția de a face rău altei persoane poate fi considerată un abuz de drept.

În contextul ruperii logodnei, abuzul de drept poate apărea dacă unul dintre logodnici decide să rupă logodna într-un mod care este intenționat dăunător sau nejustificat față de celălalt logodnic. De exemplu:

  • Ruperea logodnei cu rea-credință: dacă unul dintre logodnici rupe logodna brusc și fără un motiv serios, doar pentru a cauza suferință celuilalt logodnic, acest comportament ar putea fi considerat un abuz de drept.

  • Promisiuni false: dacă un logodnic face promisiuni de căsătorie știind că nu are niciodată intenția de a le respecta și folosește această promisiune pentru a obține avantaje materiale sau emoționale de la celălalt logodnic, acesta poate fi considerat un abuz de drept.

  • Ruperea logodnei într-un moment critic: de exemplu, dacă un logodnic rupe logodna cu câteva zile înainte de nuntă, știind că aceasta va cauza prejudicii semnificative financiare și emoționale celuilalt logodnic, acest act ar putea fi interpretat ca un abuz de drept.

În cazuri precum cele menționate anterior, persoana afectată poate solicita despăgubiri pentru prejudiciul financiar cauzat de ruperea logodnei, în cadrul unui proces de litigii. Cererea de chemare în judecată aferentă trebuie depusă în termen de 1 an de la ruperea logodnei.

Dacă vrei să afli mai multe despre subiect, poți vorbi cu un avocat online.



Condiții pentru încheierea valabilă a căsătoriei.

Vârsta necesară pentru încheierea unei căsătorii valabile.

Căsătoria se poate încheia în mod liber dacă viitorii soţi au împlinit vârsta de 18 ani.

Minorii între 16 –  18 ani pot încheia valabil o căsătorie dacă justifică motive temeinice, dețin avizul medical corespunzător, au încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi primesc autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie minorul îşi are domiciliul. Dacă un singur părinte exercită autoritatea părintească (de exemplu, în cazul părinților divorțați în care unui singur primește custodia) este suficientă încuviințarea respectivului părinte.

Unicitatea căsătoriei.

În România, este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită. Totuși, CEDO a decis că protecţia vieţii familiale în sensul art. 8 din Convenţia Europeană se extinde şi asupra familiei constituite altfel decât potrivit tradiţiei europene, cu condiţia să fie recunoscută de legea naţională. Într-o astfel de ipoteză, deşi nu există obligaţia de recunoaştere, însăşi familia constituită prin poligamie, relaţia de familie dintre membrii unei astfel de uniuni există în substanţă; bunăoară, există şi beneficiază de protecţie relaţia familială dintre un străin poligam şi toţi copiii săi” [Cauza A. şi A. contra Olandei, 6 ianuarie 1992, www.echr.coe.int].

Este interzisă căsătoria între rude.

Codul civil interzice încheierea căsătoriei între rudele în linie dreaptă (ascendenți, descendenți), precum şi între cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv. În mod excepțional, poate fi autorizată căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea. Autorizarea unei asemenea căsătorii este dată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea. Instanţa se va putea pronunţa în sensul autorizării căsătoriei pe baza unui aviz medical special dat în acest sens.

Interdicției căsătoriei între rude se aplică și în cazul adoției, atât între  persoanele care au devenit rude prin adopţie, cât şi între persoanele ale căror rudenie firească a încetat prin efectul adopţiei.

Căsătoria persoanelor protejate urmează un regim restrictiv.

Căsătoria este interzis și între tutore şi persoana care beneficiază de ocrotirea sa.

Începând cu anul 2022, persoana care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială îl înştiinţează în prealabil, în scris, despre formularea declaraţiei de căsătorie pe tutorele sub a cărui ocrotire se află, acesta din urmă putând formula opoziţie la căsătorie în condiţiile legii.

Încheierea căsătoriei de către o persoană cu privire la care a fost instituită consiliere judiciară sau tutelă specială se referă la situația în care o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă, din cauza unor probleme mentale sau fizice, dorește să se căsătorească. În astfel de cazuri, legislația prevede anumite proceduri și condiții speciale cu scopul a proteja drepturile și interesele acestei persoane vulnerabile.

Consilierea judiciară este o măsură de ocrotire a unei persoane majore care, din cauza unei afecțiuni mintale sau fizice, nu poate să-și gestioneze în mod corespunzător interesele personale și patrimoniale. Persoana supusă consilierii judiciare are capacitatea de exercițiu restrânsă, ceea ce înseamnă că pentru a încheia acte juridice importante, inclusiv căsătoria sau diverse contracte între persoane fizice, are nevoie de consimțământul consilierului judiciar.

Tutela specială este o măsură de protecție temporară aplicată în cazuri urgente pentru a ocroti o persoană incapabilă să își exprime voința din cauza unor motive temporare (cum ar fi o boală gravă sau un accident). Persoana aflată sub tutela specială poate avea capacitatea de exercițiu restrânsă similar cu cea aflată sub consiliere judiciară.

În asemenea situații, procedura de încheiere a căsătoriei presupune îndeplinirea unor cerințe speciale, precum:

  • Consimțământul consilierului judiciar sau al tutorelui special: persoana care dorește să se căsătorească trebuie să obțină consimțământul consilierului judiciar sau al tutorelui special. Acest consimțământ este necesar pentru a asigura că persoana este protejată și că decizia de a se căsători este în interesul său.

  • Aprobarea instanței de judecată: în anumite cazuri, poate fi necesară și aprobarea instanței de judecată. Instanța va analiza dacă căsătoria este în interesul persoanei și dacă aceasta înțelege implicațiile căsătoriei. Judecătorul va ține cont de evaluările medicale și psihologice pentru a lua o decizie informată.

  • Protecția intereselor persoanei vulnerabile: legislația urmărește să protejeze persoanele vulnerabile și să se asigure că acestea nu sunt supuse exploatării sau abuzului. Prin instituirea acestor măsuri speciale, se garantează că deciziile majore, cum ar fi încheierea unei căsătorii, sunt luate în mod responsabil și în interesul persoanei protejate.

Soții trebuie să își declare reciproc starea de sănătate.

Potrivit legii, viitorii soți au obligaţia de a-și comunica reciproc starea de sănătate. Obiectivul acestei cerinţe privește un dublu scop: de ordin medical – legea interzice căsătoria persoanelor care suferă de anumite boli, ca o modalitatea de prevenție, şi de ordin practic, fiecare dintre viitorii soţi fiind recomandabil să cunoască starea sănătăţii celuilalt pentru a putea aprecia liber dacă doreşte sau nu încheierea căsătoriei.

Omisiunea intenționată a unui soț de informa celălalt soț despre condiția medicală de care suferă constituie, în principiu, un motiv de nulitate a căsătoriei. În cazul unor afecţiuni minore, curente şi vindecabile, care nu afectează viaţa, sănătatea soţului sau finalitatea căsătoriei, omisiunea comunicării nu ar trebui să prezinte importanță.

Poate fi anulată o căsătorie?

Ca orice alt act juridic (contract), căsătoria poate fi declarată nulă dacă la data încheierii sale au fost încălcate regulile prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă – reguli de formă sau de fond (poți citi și despre anularea contractelor).

Anularea căsătoriei reprezintă o sancțiune juridică aplicată de către o instanță de judecată, în urma căreia se va considera că respectiva căsătorie nu a existat niciodată. Motivele de nulitate pot fi împărțite în nulitate absolută și nulitate relativă.

Nulitatea absolută a căsătoriei

Căsătoria poate fi anulată pentru motive de nulitate absolută în următoarele cazuri:

  • Bigamie: dacă unul dintre soți este deja căsătorit la data încheierii noii căsătorii.

  • Încălcarea unei interdicții de a se căsători: dacă unul dintre soți este sub interdicție judecătorească.

  • Legături de rudenie: dacă soții sunt rude directe sau colaterale până la al patrulea grad inclusiv.

  • Lipsa consimțământului: dacă nu a existat consimțământul liber și exprimat al ambilor soți la momentul căsătoriei.

  • Căsătoria fictivă: dacă căsătoria a fost încheiată cu scopul de a obține un avantaj material sau alte beneficii, fără intenția de a conviețui ca soț și soție.

Nulitatea relativă a căsătoriei

Căsătoria poate fi anulată pentru motive de nulitate relativă în următoarele cazuri:

  • Vârsta minimă: dacă unul dintre soți nu avea vârsta minimă legală pentru căsătorie (18 ani), cu excepția cazurilor în care a existat o dispensă obținută prin hotărâre judecătorească.

  • Consimțământ viciat: dacă consimțământul a fost obținut prin eroare, dol (înșelăciune) sau violență.

  • Imposibilitatea fizică: dacă, la data căsătoriei, unul dintre soți era în imposibilitatea fizică de a consuma căsătoria.

Procedura de anulare

Anularea unei căsătorii este un litigiu (proces de instanță) care oricare altul. Pentru a anula o căsătorie, soțul interesat trebuie să se depună o cerere de chemare în judecată la instanța de judecată competentă. Instanța va examina motivele invocate și va decide dacă există temeiuri suficiente pentru anularea căsătoriei. În cazul în care instanța constată că motivele sunt întemeiate, va pronunța o hotărâre judecătorească de anulare a căsătoriei.

Efectele anulării căsătoriei

În cazul anulării, căsătoria este considerată ca fiind nulă încă de la momentul încheierii sale, ca și cum nu ar fi existat niciodată. Cu toate acestea, drepturile și obligațiile dobândite pe durata căsătoriei pot fi protejate în anumite cazuri, mai ales dacă unul dintre soți a fost de bună-credință. De asemenea, copiii rezultați dintr-o astfel de căsătorie sunt considerați copii legitimi, iar instanța poate decide asupra exercitării autorității părintești și a stabilirii obligațiilor de întreținere ținând cont de interesul superior al copiilor.



Ce este un regim matrimonial și ce efecte are în căsătorie?

Regimurile matrimoniale reglementează modul în care bunurile și datoriile sunt gestionate între soți în timpul căsătoriei și după eventuala ei desfacere. Altfel spus, regimul matrimonial este un ansamblu de normele juridice care reglementează, pe durata existenței unei căsătorii, raporturile dintre soţi referitoare la bunurile şi datoriile soţilor, precum şi raporturile dintre soți şi terţele persoane.

În acest articol, vom explora în detaliu diferitele tipuri de regimuri matrimoniale disponibile în România, avantajele și dezavantajele fiecăruia, precum și răspunsuri la întrebări frecvente pentru a vă ajuta să luați cea mai bună decizie pentru situația voastră specifică.

Tipuri de regimuri matrimoniale în România

În România, Codul Civil prevede trei tipuri principale de regimuri matrimoniale: comunitatea legală, separația de bunuri și comunitatea convențională. Fiecare regim are particularitățile sale, stabilind reguli diferite de gestionare a bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei.

Regimul matrimonial al comunității legale a bunurilor

Comunitatea legală a bunurilor este cel mai cunoscut regim matrimonial. Comunitatea legală este regimul matrimonial standard, aplicabil în lipsa unui contract matrimonial între soți care să decidă aplicarea unui alt regim.

Comunitatea legală a bunurilor în timpul căsătoriei presupune că toate bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei devin, ca regulă, proprietate comună a celor doi soți. Există o singură excepție – bunurile care sunt calificate de lege drept bunuri personale rămân proprietatea exclusivă a soțului care le-a dobândit.

Sunt bunuri personale bunurile dobândite înainte de căsătorie, moștenirile, donațiile și bunurile destinate exclusiv uzului personal.

Avantaje ale comunității legale a bunurilor în timpul căsătoriei sunt:

  • simplifică gestionarea bunurilor și datoriilor comune.

  • creează un sentiment de parteneriat și împărțire a resurselor.

  • ține cont de muncă depusă neremunerată depusă de soți cu privire la gestionarea treburilor casnice și creșterea copiilor.

Dezavantajele comunității legale a bunurilor în timpul căsătoriei sunt:

  • în caz de divorț și partaj al bunurile comune, întrucât tensiunile momentului pot duce la litigii de durată și inconfortabile.

  • datoriile contractate de unul dintre soți pot afecta întreaga familie.

Regimul matrimonial al separării de bunuri

Regimul matrimonial al separării de bunuri presupune că fiecare soț își păstrează proprietatea individuală asupra bunurilor dobândite înainte și în timpul căsătoriei. Fiecare soț este responsabil doar pentru propriile datorii.

Avantaje ale regimului matrimonial al separării de bunuri sunt:

  • Protejează bunurile personale ale fiecărui soț în caz de divorț.

  • Reduce riscul ca datoriile unuia dintre soți să afecteze întreaga familie.

Dezavantaje ale regimului matrimonial al separării de bunuri sunt:

  • Poate crea un sentiment de separare și lipsă de parteneriat.

  • Necesită o gestionare mai detaliată a finanțelor personale.

  • Adesea neglijează contribuție neremunerată a unuia dintre soți la bunăstarea familiei.

Regimul matrimonial al comunității convenționale a bunurilor

Regimul matrimonial al comunității convenționale permite soților să stabilească, prin contract matrimonial, reguli specifice pentru gestionarea bunurilor comune și personale și alocarea drepturilor de proprietate asupra acestora. Acest regim matrimonial oferă flexibilitate și poate include elemente combinate din ambele regimuri matrimoniale anterioare.

Avantaje ale regimului matrimonial al comunității convenționale a bunurilor sunt:

  • flexibilitate în gestionarea bunurilor și a drepturilor de proprietate, permițând soților să stabilească propriile reguli aplicabile pe timpul căsătoriei.

  • permite soților să ia decizii adaptate nevoilor și dorințelor lor specifice.

Dezavantaje ale regimului matrimonial al comunității convenționale a bunurilor sunt:

Modificarea regimului matrimonial

Soții pot modifica regimul matrimonial pe parcursul căsătoriei, prin încheierea unui nou contract matrimonial. Acesta trebuie, de asemenea, autentificat de un notar public și înregistrat la Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale.

Contractul prenupțial

Un contract prenupțial este un acord juridic încheiat între viitorii soți înainte de căsătorie, în care aceștia stabilesc regimul matrimonial dorit. Contractul prenupțial trebuie autentificat de un notar public și înregistrat la Registrul Național Notarial al Regimurilor Matrimoniale.

Elemente esențiale ale unui contract prenupțial sunt:

  • Identificarea părților implicate.

  • Detalii despre regimul matrimonial ales.

  • Clauze specifice privind gestionarea bunurilor și datoriilor.

  • Data și semnăturile părților și ale notarului.


Întrebări frecvente privind regimurile matrimoniale

Ce se întâmplă cu bunurile comune dobândite de soți în timpul căsătoriei în cazul divorțului?

În caz de divorț, bunurile comune ale foștilor soți, dobândite în timpul căsătoriei, sunt împărțite conform regimului matrimonial ales. Citește despre divorț.

În cazul comunității legale, bunurile comune sunt împărțite în funcție de contribuția fiecăruia la dobândirea lor.

Ce regim au datoriile acumulate înainte de căsătorie de către unul dintre soți?

În cazul regimului matrimonial al comunității legale de bunuri, datoriile acumulate înainte de căsătorie rămân responsabilitatea individuală a fiecărui soț. În cazul separației de bunuri, fiecare soț este responsabil doar pentru propriile datorii, indiferent de momentul acumulării acestora. În cazul regimului matrimonial al comunității convenționale, soții stabilesc propriile reguli, însă, de obicei, datoriile contractate anterior căsătoriei rămân responsabilitatea soțului debitor.

Pot schimba regimul matrimonial în timpul căsătoriei?

Da, soții pot schimba regimul matrimonial pe parcursul căsătoriei, prin încheierea unui nou contract matrimonial, autentificat de un notar public.

Ce bunuri sunt considerate personale în cadrul regimului matrimonial al comunității legale?

Bunurile considerate personale în cadrul regimului matrimonial al comunității legale includ bunurile dobândite înainte de căsătorie, moștenirile, donațiile și bunurile destinate exclusiv uzului personal (de exemplu, obiectele de îmbrăcăminte).

Ce se întâmplă în caz de partaj cu bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin muncă individuală?

În cadrul regimului matrimonial al comunității legale, bunurile dobândite prin muncă individuală în timpul căsătoriei devin bunuri comune. În cazul regimului matrimonial al separației de bunuri, acestea rămân proprietatea individuală a soțului care le-a dobândit.

Ce avantaje oferă un contract prenupțial?

Un contract prenupțial permite soților să stabilească reguli proprii privind gestionarea bunurilor și datoriilor, adaptate relației lor. Un contract prenupțial poate fi util pentru prevenirea unor dispute în caz de divorț cu privire la împărțirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

Este obligatoriu să încheiem un contract prenupțial?

Nu, încheierea unui contract prenupțial nu este obligatorie, ci o alegerea proprie fiecărui cuplu. În lipsa încheierii unui contract prenupțial, între viitorii soți se va aplica regimul matrimonial al comunității legale.

Ce se întâmplă dacă nu suntem de acord asupra regimului matrimonial?

Ca viitori soți, este important să discutați și să ajungeți la un acord privind regimul matrimonial pe care îl alegeți înainte de oficializarea căsătoriei. Dacă nu reușiți să ajungeți la un acord, se va aplica regimul matrimonial al comunității legale, care este regimul standard.

Cum se împarte locuința în caz de divorț și partaj?

În cazul regimului matrimonial al comunității legale, locuința dobândită în timpul căsătoriei este considerată bun comun și va fi împărțită conform înțelegerii soților sau prin hotărârea instanței, ținându-se cont de contribuția fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune. În cazul regimului matrimonial al separației de bunuri, locuința rămâne proprietatea soțului care a dobândit-o. În cazul regimului matrimonial al comunității convenționale, soții stabilesc propriile reguli aplicabile locuinței.

Pot include clauze speciale în contractul matrimonial?

Da, contractul matrimonial poate include clauze speciale adaptate nevoilor și dorințelor soților, cu condiția ca acestea să fie conforme cu legea.

Ce se întâmplă dacă unul dintre soți decedează?

În cazul decesului unui soț, bunurile comune sunt împărțite conform regimului matrimonial ales. Moștenitorii legali sau testamentari vor primi partea cuvenită din bunurile comune și personale ale soțului decedat.

Cum afectează regimul matrimonial afacerile unui soț?

În cazul regimului matrimonial al comunității legale, afacerile inițiate în timpul căsătoriei sunt considerate bunuri comune. În cazul regimului matrimonial al separației de bunuri, afacerile rămân proprietatea individuală a soțului care le-a dezvoltat.

Ce se întâmplă cu datoriile comune în caz de divorț?

În cazul regimului matrimonial al comunității legale, datoriile comune sunt împărțite în mod egal între soți. În cazul regimului matrimonial al separației de bunuri, fiecare soț este responsabil doar pentru propriile datorii contractate.

Ce se întâmplă dacă unul dintre soți refuză să semneze contractul matrimonial?

În lipsa unui acord comun al soților, nu se poate încheia în mod valabil un contract matrimonial. În acest caz, dacă soții decid să oficializeze căsătoria, se va aplica regimului matrimonial al comunității legale.

Cum pot afla mai multe despre regimurile matrimoniale și legislația aferentă?

Pentru informații detaliate, este recomandat să consulți un avocat specializat în dreptul familiei. De asemenea, puteți afla informații utile și de pe blogul nostru.

Concluzii

Alegerea regimului matrimonial potrivit este o decizie importantă care poate avea un impact semnificativ asupra vieții de cuplu și asupra gestionării bunurilor și datoriilor contractate de soți în timpul căsătoriei. Fie că optați pentru regimul matrimonial al comunității legale, regimul matrimonial al separației de bunuri sau regimul matrimonial al comunității convenționale, este esențial să discuți deschis cu partenerul tău și să consulți un avocat pentru a te asigura că iei cea mai bună decizie pentru situația ta specifică.

0 comentarii

Commentaires


Citește și...

Docs & Deeds logo
bottom of page