Riscul de recalificare activități independente de către ANAF
- Avocat
- 11 apr.
- 6 min de citit
Mulți profesioniști și companii aleg să colaboreze prin intermediul contractelor independente, prin care se externalizează servicii - contract de prestări servicii, contract de consultanță, contract de colaborare etc.
Alegerea externalizării este naturală, fiind o formă de obținere a serviciilor care oferă flexibilitate sporită. Totuși, flexibilitatea vine cu un risc semnificativ: recalificarea activităților independente de către ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală) ca activități dependente.
Riscul recalificării activităților independente de către ANAF apare atunci când autoritățile fiscale consideră că activitățile desfășurate sub forma unui contract independent (în regim de activități independente) sunt, de fapt, activități care ar trebui să fie tratate ca activități dependente (de muncă, sub forma unui contract de muncă).
Recalificarea fiscală poate duce la implicații financiare majore, inclusiv taxe și impozite suplimentare, retroactive, penalități de întârziere și chiar revizuirea statutului fiscal al colaboratorilor.
Află ce presupune recalificarea activităților independente, când apare riscul și cum poate fi evitată din următoarele capitole:
1. Cine este afectat de riscul recalificării fiscale?
Riscul recalificării fiscale afectează prestatorii de servicii care desfășoară activități independente, dar care nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute de Codul fiscal pentru a fi considerați independenți. Aceasta include, de exemplu, consultanți, freelanceri și alte persoane fizice care lucrează pe cont propriu, precum:
Persoane fizice autorizate (PFA) – riscul de recalificare apare în cazul în care activitățile desfășurate sunt considerate a fi mai apropiate de o relație de muncă decât de o activitate independentă.
Întreprinderi individuale –pot fi afectate dacă activitatea este realizată sub condiții care sugerează subordonare și dependență de beneficiarul serviciilor.
Freelancerii organizați ca firme de tip SRL sau microîntreprinderi au personalizate juridică și de aceea nu pot fi recalificate de ANAF ca angajați. Totuși, în cazul în care ANF descoperă o activitate subordonată de prestare muncă mascată, pot exista unele consecințe fiscale.
Beneficiarii contractelor de prestări servicii afectate de recalificarea fiscală, suportă și ei consecințele recalificării. Dacă autoritățile fiscale decid că activitatea prestatorului trebuie să fie considerată dependentă, beneficiarii sunt expuși riscului de a fi considerați angajatori și obligați să plătească taxe suplimentare, contribuții sociale și impozite retroactive și riscă amenzi de la ITM (inspectoratul teritorial de muncă).
2. Când se dispune recalificarea?
Există șapte criterii prevăzute de Codul fiscal pentru ca activitatea să fie considerată independentă. Acestea sunt:
Libertatea de a alege locul, modul și programul de lucru.
Libertatea de a presta activitatea pentru mai mulți clienți.
Asumarea riscurilor inerente activității de către persoana fizică.
Utilizarea patrimoniului propriu pentru desfășurarea activității.
Realizarea activității prin utilizarea capacității intelectuale sau fizice ale persoanei.
Apartenența la un corp/ordin profesional reglementat.
Posibilitatea de a desfășura activitatea direct sau prin colaborare cu terțe persoane.
Este esențial ca activitatea să îndeplinească cel puțin 4 dintre aceste criterii pentru a fi considerată independentă.
3. Cum știi că ai un risc sporit de recalificare de către ANAF?
Riscul sporit de recalificare de către ANAF apare atunci când desfășori sau beneficiezi de activități desfășurate sub aparența unui contract independent, însă prestatorul se comportă similar unui angajat.
Pentru mai multă claritate, verifică dacă contractul pe care îl consideri riscant îndeplinește criteriile de mai jos:
Lipsa independenței reale a activității.
În cazul în care activitățile desfășurate de persoana care prestează servicii sunt similare celor efectuate de un angajat ANA, poate considera că activitatea respectivă este, de fapt, una dependentă. Indicii ale subordonării sunt:
lucrul într-un program fix,
supravegherea unui superior ierarhic,
salariul fix, plătit lunar,
utilizarea resurselor și infrastructurii furnizate de beneficiar.
Dacă se demonstrează că există o relație de subordonare și control similară unui contract de muncă, autoritățile fiscale pot decide recalificarea acesteia ca activitate dependentă.
Prestația continuă și exclusivă pentru un singur beneficiar.
Dacă o persoană fizică realizează activități pe termen lung și exclusiv pentru un singur beneficiar, similar unui angajat, există riscul ca ANAF să considere că nu este vorba despre o activitate independentă. De exemplu, un consultant care lucrează permanent pentru o singură companie, cu un program de lucru fix și având o relație de subordonare, poate fi considerat angajat al respective companii, nu freelancer.
Lipsa unui cadru contractual clar.
Dacă nu există un contract de prestări servicii sau de altă natură bine definit, care să reglementeze în detaliu natura activității independente și relația de colaborare, ANAF poate considera că activitatea respectivă este mai apropiată de un raport de muncă. Este important ca între părți să existe un contract scris care să evidențieze faptul că se desfășoară o activitate independentă.
Controlul asupra modului de prestare a serviciilor.
Dacă beneficiarul impune un control semnificativ asupra modului în care sunt prestate serviciile (de exemplu, prin reglementarea strictă a locului și orei de muncă), există riscul ca ANAF să considere activitatea drept una dependentă, deoarece activitățile independente presupun un anumit grad de autonomie în modul de lucru.
Absența riscului de afaceri.
Activitățile independente presupun, în mod normal, asumarea riscurilor aferente desfășurării unui business, inclusiv riscuri financiare, precum:
prestatorul își pierde un client important și nu are garanția unor venituri constante.
prestatorul suportă din fonduri proprii cheltuieli pentru software, echipamente sau alte investiții, fără certitudinea recuperării acestora.
prestatorul lucrează fără plata în avans și se confruntă cu întârzieri sau neîncasări.
prestatorul răspunde contractual pentru erori și poate suporta penalități sau litigii.
Dacă persoana care prestează serviciile nu își asumă niciun risc semnificativ, iar relația economică seamănă cu cea a unui angajat (unde riscurile sunt în general suportate de angajator), ANAF poate recalifica activitatea ca fiind dependentă.
4. Consecințele recalificării. Întreabă avocat online.
Dacă ANAF decide recalificarea activității independente ca activitate dependentă, vor exista următoarele implicații:
Taxe și contribuții suplimentare
În cazul unui contract de muncă, angajatorul trebuie să plătească impozitul pe venit, contribuțiile de asigurări sociale (CAS), contribuțiile de asigurări sociale de sănătate (CASS) și alte taxe aferente unui angajat. De asemenea, persoana care prestează serviciile va trebui să plătească contribuțiile ca angajat.
Penalități și dobânzi
Dacă recalificarea are loc pe o perioadă mai lungă, ANAF poate solicita plata retroactivă a impozitelor și contribuțiilor sociale, plus penalități și dobânzi pentru perioada de neplată.
Revizuirea statutului fiscal al colaboratorului
Aceasta poate duce și la revizuirea statutului fiscal al persoanei respective, care va trebui să contribuie la toate impozitele și taxele care sunt aplicabile unui angajat.
ITM poate constata existența unor relații de muncă nedeclarate corespunzător.
În astfel de cazuri, angajatorul (beneficiarul) riscă sancțiuni contravenționale, care pot include amenzi semnificative pentru fiecare persoană identificată fără contract de muncă.
5. Cum se poate evita recalificarea? Avocat litigii.
Nu există o rețetă 100% eficientă pentru recalificarea de către ANAF a unei activități independente. ANAF are puteri discreționare să aplice recalificarea fiscală atunci când consideră necesar, motiv pentru care riscul recalificării nu poate fi complet eliminat.
Persoanele afectate de o decizie de recalificare fiscală de către ANAF - fie că este vorba despre prestatorul de servicii sau despre beneficiarul contractului - au posibilitatea de a contesta măsur. Procedura de contestare urmează 2 etape:
Contestația administrativă – se depune la organul fiscal emitent, ca regulă, în termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei de recalificare. Aceasta este analizată de o direcție de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF.
Acțiunea în instanță – dacă decizia nu este favorabilă, contribuabilul poate formula o acțiune în contencios administrativ, solicitând anularea deciziei ANAF în fața instanței de judecată competente.
În acest demers, este importantă consultarea unui avocat specializat în drept fiscal sau dreptul muncii, care poate analiza temeinic situația de fapt, contractul, și argumentele ANAF, pentru a construi o apărare eficientă. Instanța va evalua dacă recalificarea a fost justificată legal și dacă criteriile prevăzute de Codul fiscal și Codul muncii au fost corect interpretate.
Contestația poate viza nu doar decizia de impunere, ci și eventualele obligații fiscale suplimentare, dobânzi și penalități impuse de autorități. Există multe spețe în care instanțele au admis că relația nu era de natură dependentă, mai ales când activitatea era clar reglementată contractual și prestatorul își exercita autonomia, așa că nu ezita să apelezi la această soluție dacă ești afectate de recalificare.
Comments