top of page

Cum formulezi o plângere penală? Poate fi depusă o plângere penală împotriva ta? Obține model.

Actualizată în: acum 4 zile

În sistemul juridic din România, plângerea penală reprezintă un instrument oficial prin care cetățenii pot semnala autorităților competente săvârșirea unor infracțiuni. Aceasta este primul pas în activarea mecanismelor de cercetare / urmărire penală și, eventual, de tragere la răspundere a celor vinovați de săvârșirea unor infracțiuni.

Este esențial ca plângerea penală să fie formulată corect și să respecte regulile procedurale stabilite de Codul de procedură penală.


Plângerea penală contra infracțiunilor
Plângere penală împotriva infracțiunilor.

1.      Ce este o plângere penală?

Plângerea penală este o sesizare oficială făcută de o persoană fizică sau juridică, prin care se aduce la cunoștința organelor de cercetare / urmărire penală săvârșire a unei posibile infracțiuni împotriva sa. Persoana care face plângerea penală consideră că a suferit un prejudiciu / vătămare ca urmare a faptei pe care o consideră infracțiune.

Depunerea unei plângeri penale declanșează procedura în fața organelor de cercetare penală, care sunt obligate să înregistreze speța și să soluționeze plângerea penală.



2.      Trebuie să depun personal plângerea penală?

Plângerea penală poate fi depusă de persoana vătămată personal sau de reprezentanții săi (prin mandatar cu procură specială, încheiată la notar sau împuternicire avocațială).

3.      Pot face plângere penală dacă nu sunt victima infracțiunii?

Poți sesiza organele de cercetare penală și despre comiterea unei infracțiuni care nu ți-a cauzat prejudicii directe. Acest tip de sesizare se numește ”denunț”.

Denunțul este o altă modalitate oficială prin care poți aduce la cunoștința organului de urmărire penală comiterea unei infracțiuni. Diferența între denumiri – sesizare / plângere penală – este una mai degrabă teoretică, importantă pentru practicienii dreptului. Ca persoană fizică / juridică non-specialistă în domeniu, nu vei suferit consecințe negative dacă nu cunoști considerentele de natură teoretică.

Denunțul este supus unor reguli similare plângerii penale (se formulează în scris/verbal, are același conținut), cu următoarea diferență: cu excepția persoanei care nu are capacitate deplină de exercițiu, sesizarea trebuie făcută personal de către persoana care are informații despre comiterea unei infracțiuni )nu poate fi făcută prin mandatar/reprezentant).

4.      Devin parte la proces dacă am făcut un denunț?

Nu, denunțătorul aduce la cunoștința organelor de urmărire penală comiterea unei infracțiuni care nu a avut consecințe directe asupra sa și, prin urma, nu devine parte în procesul penal. Denunțătorul poate fi totuși citata ca martor, pentru a relata procurorului / judecătorului despre evenimentele de care a luat cunoștință.

5.      Pot face plângere penală pentru o infracțiune care nu a fost comisă pe teritoriul României?

Da, dacă plângerea este depusă de un cetățean român, străin sau apatrid rezident în România și raportează o infracțiune comisă pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, autoritatea judiciară română este obligată să accepte și să transmită plângerea autorității competente din statul unde a avut loc infracțiunea. Există procedurile de cooperare judiciară în materie penală care se vor aplica în mod corespunzător.

6.      Este diferită plângerea penală de plângerea prealabilă?

Da, plângerea prealabilă este diferită de plângerea penală sau denunț. Există anumite infracțiuni în privința cărora legea îi lasă victimei decizia de a fi sau nu sancționate.

Dacă victima decide că dorește ca aceste infracțiuni să fie investigate și sancționate, va depune o plângere prealabilă. Dacă victima, din orice motive (voluntare), decide că dorește sancționarea făptuitorului, poate decide să nu depună plângere prealabilă.

Așadar, plângerea prealabilă este o condiție pentru pedepsirea infracțiunii respective. În absența ei, poliția / procurorul nu se poate autosesiza din oficiu și nici denunțul făcut de către o altă persoană nu va fi investigat.

Altfel, plângerea prealabilă este asemănătoare sub aspectul formei și conținutului cu plânegrea penală și denunțul, fiind, în fond, tot o sesizare făcută organelor de urmprire penală despre comiterea unei infracțiuni.

7.      Pentru ce infracțiuni este necesară depunerea unei plângeri prealabile?

Depunerea plângerii prealabilă este obligatorie atunci când legea prevede expres această condiție. Cele mai cunoscute infracțiuni pentru care este necesară depunerea unei plângeri prealabile sunt:

  • Lovirea sau alte violenţe – ie, infracțiunea de lovi sau cauza alte prejudicii fizice unei persoane. Conform recusului în interesul legii (RIL) nr. 11/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că fapta săvârşită asupra unui membru de familie atunci când acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, încetarea procesului penal poate fi dispusă numai ca efect al retragerii plângerii prealabile, şi nu ca efect al împăcării.

  • Ameninţarea - ie, fapta unei persoane care, prin orice mijloc, îi provoacă unei alte persoane o teamă justificată că i se va aduce o vătămare vieții, integrității corporale sau sănătății sale sau a unei rude apropiate.

  • Hărțuirea – ie, fapta unei persoane care, în mod repetat și fără un drept sau interes legitim, urmărește sau supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de cineva, inducându-i astfel acesteia o stare de teamă.

  • Violul – ie, raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare.

  • Violarea de domiciliu - ie, intrarea neautorizată, prin orice mijloace, într-o locuință, încăpere, anexă sau într-un spațiu îngrădit aferent acestora, fără acordul persoanei care le ocupă, sau refuzul de a părăsi aceste locuri la solicitarea proprietarului sau a ocupantului legal.

  • Distrugerea – ie, fapta de a distruge, degrada sau aduce în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori fapta de împiedica luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, sau înlăturarea măsurilor luate.

  • Abandonul de familie – ie, o infracțiune caracterizată prin neîndeplinirea obligațiilor legale de întreținere, cum ar fi neplata pensiei alimentare sau nerespectarea altor datorii stabilite față de o persoană (partea afectată), de către cineva care are legal această responsabilitate. Aceste obligații sunt de obicei stabilite printr-o decizie judecătorească.

  • Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorilor – ie, infracțiunea care pedepsește reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii.

Lista de mai sus este exemplificativă. Există și alte infracțiuni pentru care este necesară depunerea plângerii prealabile. Poți cere detalii despre o anumită infracțiuni completând formularul de contact.

8.      Pot face o plângere penală / depune un denunț anonim?

Poți, dar riști să nu fie luate în considerare. În cazul plângerilor sau denunțurilor anonime, organele de urmărire penală pot decide să se sesizeze din oficiu, în cazul în care consideră că au informații suficiente despre comiterea unei infracțiuni, dar acest lucru nu este obligatoriu.



9.      Sunt obligat să depun plângere penală / denunț dacă am luat cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni?

Ca regulă, persoanele fizice sau juridice nu au nicio obligație de a depune plângere penală sau denunț atunci când află informații despre săvârșirea unei posibile infracțiuni. Sesizarea organelor de urmărire penală prin plângere penală sau denunț este un demers facultativ, ce ține mai degrabă de  motivele fiecărei persoane private.

Excepțional, există cazuri în care ai obligația de a denunța săvârșirea unor infracțiuni. Este vorba de situații prevăzute în mod expres de lege fie pentru că infracțiunile săvârșite au o gravitate sporită, fie pentru că există anumite categorii de profesioniști care, prin activitatea pe care o prestează, au obligația de a contribui la corecta aplicare a legii și prevenirea infracțiunilor.

Exemple de cazuri în care depunerea denunțului / plângerii penale este obligatorie sunt:

  • Când ai luat cunoștință despre comiterea unei infracțiuni contra vieţii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane.

  • Când ai luat cunoștință despre comiterea unei infracțiuni contra siguranței naționale.

  • Dacă ești funcționar public și ai luat cunoștință despre comiterea unei infracțiuni în legătură cu serviciul.

10.  Ce se întâmplă dacă depun o plângere penală falsă  / un denunț fals?

Depunerea unei plângeri penale sau a unui denunț creează consecințe juridice pentru organele de urmărire penală. Resurse ale statului vor fi alocate pentru înregistrarea și procesarea plângerii penale / denunțului, iar faptele vor fi investigate. Nu mai puțin, pot exista consecințe negative asupra persoanei pe care o indici drept vinovată de comiterea infracțiunii, mai ales dacă este chemată de poliție / procurori pentru a da declarații.

În alte cuvinte, depunerea unei plângeri penale sau a unui denunț nu este o joacă sau o modalitate de răzbunare. Din acest motiv, Codul penal sancționează ca infracțiune depunerea unei plângeri penale sau a unui denunț mincinos (fals).

Inducerea în eroare a organelor judiciare este infracțiunea care pedepsește depunerea unei plângeri penale false sau a unui denunț fals, dacă persoana care îl face cunoaște că acestea sunt false. Pedeapsa poate fi până la 3 ani de închisoare sau amenda.

Citește și despre CEDO.

11.  Ce se întâmplă dacă depun o plângere penală / un denunț pentru o faptă care nu este infracțiune?

Nu este obligația ta să stabilești dacă o faptă este sau nu infracțiune. Doar judecătorii au dreptul de a decide, în final, dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile răspunderii penală pentru comiterea unei infracțiuni.

Așadar, nu ți se va întâmpla nimic dacă fapta pe care o sesizezi se dovedește a nu infracțiune, cât timp ai făcut sesizarea cu bună credință. În cazul în care depui în mod intenționat o plângere penală falsă sau un denunț mincinos, poți răspunde penal (vezi întrebarea anterioară).

12.  Unde se depune plângerea penală?

Plângerea penală poate fi depusă direct la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea sau la parchetul de pe lângă judecătoria competentă să judece cauza. Este esențial ca plângerea să fie înregistrată în mod oficial.

Dacă nu cunoști locul comiterii infracțiunii, poți depune plângerea penală la poliția sau parchetul pe a cărui rază teritorială se află domiciliul / rezidența făptuitorului sau la locul tău de domiciliu, dacă nu cunoașteți unde domiciliază presupusul autor au faptei.

Poți depune plângerea prin poștă / curier sau chiar online, prin e-mail sau pe platforma oficială a Poliției Române, în secțiunea dedicată.

13.  Ce se întâmplă dacă depun plângerea penală la un organ necompetent?

Plângerea penală depusă la un organ sau o instanță necompetentă va fi redirecționată din oficiu, pe cale administrativă, către organul abilitat să o investigheze. Consecințele se pot reflecta asupra duratei procedurii, care se va prelungi cu timpul necesar redirecționării. În orice caz, plângerea penală nu ar trebui respinsă sau neglijată doar pentru că a fost depusă greșit.

14.  Cum se formulează o plângere penală?

Recomandăm formularea plângerii penale în scris, sub semnătura petentului sau a mandatarului desemnat. Dacă plângerea penală este făcută în scris și lipsește semnătura petiționarului, plângerea va fi restituită pe cale administrativă în vederea acoperirii acestei neregularități. În cazul neconformării persoanei vătămate, plângerea penală poate fi încadrată ca denunț anonim şi organele de cercetare penală se pot sesiza din oficiu.

Plângerea penală se poate formula și verbal, în fața organelor de cercetare penală. În acest caz, plângerea penală va fi rezumată într-un proces verbal. Acesta se va semna de către persoana care a făcut plângerea penală.



15.  Ce conținut are plângerea penală?

Plângerea penală trebuie să cuprindă:

  • datele de identificare ale petentului: numele, prenumele, codul numeric personal, calitatea şi domiciliul, sau, pentru persoane juridice, denumirea, sediul, codul unic de înregistrare, codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar, indicarea reprezentantului legal ori convențional.

  • descrierea faptei care formează obiectul plângerii. Nu trebuie să încadrezi juridic fapta ca fiind o anumită infracțiune, ci este suficient să descrii cronologia evenimentelor.

  • indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut.

  • probele relevante care indică comiterea infracțiunii, dacă sunt cunoscute.

16.  Ce urmează după depunerea plângerii penale?

După depunerea plângerii, organele de poliție sau procuratura vor evalua informațiile și vor decide asupra începerii urmăririi penale. Acest proces poate include audieri, colectarea de noi dovezi și expertize. Dacă plângerea este considerată întemeiată, se poate ajunge la formularea unui rechizitoriu și trimiterea cauzei în judecată.

17.  Pot formula o plângere penală dacă nu vorbesc limba română?

O persoană care nu cunoaște sau nu înțelege limba română are dreptul să depună plângerea într-o limbă pe care o vorbește. În momentul depunerii plângerii, poate cere ca, la primirea unei citații, să i se furnizeze și o traducere a acesteia.

18.  Rolul avocatului în formularea și urmărirea plângerii penale

Consultarea unui avocat specializat în drept penal poate crește semnificativ șansele ca plângerea să fie luată în considerare și tratată cu seriozitatea cuvenită. Avocatul poate ajuta la formularea corectă a plângerii, la prezentarea probatoriului necesar și poate reprezentarea și apărarea drepturilor clientului pe tot parcursul procesului penal.

19.  Împotriva cui poate fi formulată o plângere penală?

O plângere penală poate fi formulată împotriva oricărei persoane despre care există suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune. Nu există restricții specifice privind persoanele împotriva cărora se poate formula o plângere, atâta timp cât există elemente care să susțină acuzația de infracțiune.

20.  Ce se întâmplă dacă a fost formulată o plângere penală împotriva mea?

Dacă s-a depus o plângere penală împotriva ta, autoritățile de poliție și procurorul vor evalua acuzațiile pentru a decide dacă există suficiente elemente pentru a indica comiterea unei infracțiuni. Dacă nu ai greșit cu nimic și nu există indicii că ai comis o infracțiune, plângerea penală formulată împotriva ta nu te va afecta. În plus, dacă petiționarul a depus o plângere penală falsă, cu unica intenție de a te prejudicia, există posibilitatea să se angajeze răspunderea sa penală.

21.  Ce este suspectul?

În limbajul comun, termenul de „suspect” este folosit adesea în mod informal pentru a descrie o persoană considerată a fi posibil responsabilă de comiterea unei infracțiuni, bazat pe indicii sau presupuneri preliminare. Nu este neapărat necesar ca aceste presupuneri să fie susținute de probe concrete și utilizarea termenului nu implică o procedură legală formală.

Conform legislației penale, suspectul este persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

22.  Ce este inculpatul?

Când există probe din care rezultă motive întemeiate de a crede că o persoană a săvârşit o infracţiune, se poate pune în mișcare acțiunea penală. Acesta înseamnă că procurorul decide că investigația trebuie să continue cu privire la persoana indicată drept responsabilă de comiterea infracțiunii, care devine inculpat.

Inculpatul este persoana fizică sau juridică (română sau străină) împotriva căreia a fost pusă în mişcare acţiunea penală. Inculpatul este parte în procesul penal atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza camerei preliminare sau a judecăţii, fiind subiect pasiv atât al acţiunii penale, cât şi al acţiunii civile.

23.  Care este diferența dintre suspect și inculpat?

Diferența are de-a face mai mult cu limbajul juridic și stadiul de evoluție al investigației penale în cauză. Altfel, suspectul și inculpatul sunt aceeași persoană, care capătă denumiri diferite în cursul procedurilor penale.

Într-o explicație non-juridică, diferența dintre suspect și inculpat este aceea că față de inculpat există mai multe probe că a comis fapta reprobabilă și că aceasta constituie infracțiune. Și față de suspect există indicii că a comis o posibilă infracțiunea, dar când indiciile sunt susținute de probe concludente, suspectul se transformă în inculpat.



0 comentarii

Comments


Citește și...

bottom of page